Danube Delta Tours

ARHEOLOGIE SI EXCURSII.
In afara de plajele de nisip de pe malul marii, de la Sulina sau Sfantul Gheorghe. care confera un ideal loc de izolare si relaxare, puteti opta pentru inchirierea unei barci cu motor si efectuarea unei excursii in Delta. Daca sunteti un impatimit al arheologiei va pot trezi interesul urmatoarele informatii:
- In zona actualelor comune Murighiol si Chilia Veche s-au gasit movile funerare care dateaza de prin secolul VII-VI inainte de Cristos
- In zona malului sudic al Bratului Sf. Gheorghe au fost localizate 3 fortificatii romane la Mahmudia, Murighiol si Dunavatul de Jos
- Pe grindul Letea, Caraorman, in comuna C.A. Rosetti si in satul Periprava au fost cateva descoperiri ce dateaza din epoca medievala timpurie
- HISTRIA – cea mai veche asezare urbana din Romania. Se pot vedea ruinele unui oras infloritor acum 2.600 ani. Asezarea a fost inconjurata de un puternic zid de aparare si era alimentata cu apa prin conducte lungi de peste 20 km! In secolul al VI-a urmare a invaziei avarilor orasul a fost aproape in intregime distrus, obligind locuitorii sa se retraga in zone mai linistite.

AVANTAJE TURISTICE FATA DE ALTE ZONE :
In Delta Dunarii puteti efectua o gama mai larga de activitati de relaxare si agrement decat in orice zona turistica fie montana fie litorala. Exemplificam : se poate face plaja , (la Sfantul Gheorghe si Sulina se pot face si bai in mare ) , se poate pescui, se pot observa pasarile , fauna si flora, se pot organiza expeditii si excursii in padurile din Delta , se pot vizita dunele de nisip, se pot face plimbari cu barca cu vasle sau cu salupa pe canalele si lacurile din Delta , se pot petrece seri in salbaticie pe insule izolate la lumina focului de tabara , sau se puteti precatica sporturi nautice , si nu in ultimul rand puteti vana .

Cetatile: soapte ale istoriei si scuturi ale strabunilor nostri
Principala zona turistica a municipiului Tulcea : Cetatea Aegysus , sezare getica, cucerita de romani a fost mentionata de Ovidiu ca " veche cetate ", aparata de ziduri puternice, situata pe malul Dunarii, intr-un loc inalt, la care cu greu se putea ajunge. Numele Aegysus este probabil de origine celtica.Identificarea cu orasul Tulcea de astazi, facuta prima oara la sfarsitul sec.18 - inceputul sec.19, a fost confirmata de descoperirea (1949) a unei inscriptii in limba latina, care mentioneaza o unitate militara (vexillatio (a)-egisse(n)sis), ce se afla aici la inceputul secolului 4 d.Hr., ca detasament al legiunii Iovia, cu sediul la Noviodunum. In secolul 4-5, Aegysus era sediul unui "cuneus equitum armigerorum si al praefectus ripae legionis primae Ioviae cohortis quintae pedaturae inferioris". In secolul 6 a fost reconstruita de Iustinian. Sapaturile arheologice incepute in anul 1974 la marginea de est a orasului Tulcea, pe "Dealul onumentului", au dus la descoperirea unei asezari,in care cele mai vechi urme (ceramica autohtona) apartin secolului 4-3 i.Hr.. Aegysus a luat o mare dezvoltare sub stapanirea romana, fiind puternic fortificata la sfarsitul secolului 3 - inceputul secolului 4. Zidul de incinta, cu turnurile de aparare, prezinta trei faze de constructii. In interior s-au identificat resturi ale unui edificiu thermal.Cetatea a dainuit pana in secolul 7 d.Hr. (moneda Heraclius), fiind reluata in stapanire si refacuta de bizantini sub Ioannes Tzimiskes (971).

Manastiri si Biserici
Vatra de pietate a ortodoxismului, Manastirea Celic Dere este mostenitoarea si continuatoarea traditiilor monahale dobrogene ale caror inceputuri se inscriu in cronologia veacurilor IV-VII cand ne sunt atestate atat de cunoscuta Episcopie a Tomisului, cat si cele dunarene de la : Axiopolis (Cernavoda), Troesmis (Turcoaia), Noviodunum (Isaccea) si Halmyris (Murighiol). Descoperirile arheologice de la Niculitel ne-au adus la lumina zilei relicvele sfintilor nostrii amintiti de Martirologiul hieronymian : Zoticos, Attalos, Kamasis si Filippos, ca fiind martirizati la Noviodunum (Isaccea) iar cele din mai 2001 de la Halmyris confirma informatiile scrise in Acta sanctorum Julii asupra celor mai vechi martiri din Dobrogea : Epictet si Astion, martirizati in timpul domniei lui Diocletian (anul 290) si ale caror oseminte se afla azi in biserica Manastirii Celic Dere. Aceleasi perioade romano- bizantine (sec.IV-VII) i se inscrie si descoperirea din localitatea Slava Rusa ce trece a fi cel mai vechi asezamant monahal cunoscut pana acum. Afirmarea crestinismului in Dobrogea timpurilor intunecate, ne este documentata de activitatea Mitropoliei Celtiniei si mai ales de cea din Vicina. Din acest ultim centru al Ortodoxiei bizantine a fost chemat, de catre voievodul Tarii Romanesti Nicolae Alexandru, la 1359 mitropolitul Iachint pentru a infiinta Mitropolia Ungrovlahiei.
Tot in aceasta perioada se inscrie si biserica treflata (sec.XI) de la Niculitel, inconjurata cu elemente de fortificatie (valuri de pamant) si care este considerata de unii cercetatori a fi un lacas manastiresc. De altfel, si localitatea Niculitel era consemnata pana nu demult cu numele de Monastirea, iar biserica Sf. Atanasie din centrul acestei asezari isi inscrie si ea inceputurile in sec.al XIII- lea. Manastirile de la Tichilesti si de la Taita - azi disparute, trec si ele in scara valorilor spirituale care alcatuiesc documentarul continuitatii vietii monahale si a crestinismului ortodox romanesc, chiar si in timpul dominatiei otomane. Impotriva vicisitudinilor acelor vremuri intunecate, cu razboaie, distrugeri si rastristi din sec. al XVIII-lea si sec. al XIX-lea, viata isi continua pulsul la adapostul padurilor sau prin imensitatea stufarisurilor. In acesta atmosfera de legenda legata de timpurile apuse, de credinta si speranta in viitor, informatiile ne spun ca prin anii de sfarsit ai veacului al XVIII-lea, cativa calugari ardeleni veniti de la Sfantul Munte Athos au ramas in aceasta poiana de pe raza satului Telita nu departe de satele de mocani (pastori transhumati din Ardeal, stabiliti in Dobrogea).

Aici, ei au construit un schit si cateva chilii. Un nefericit incendiu a distrus asezamantul. Curan dupa aceea, intre anii 1833-1840, arhimandritii Dositei Crihau, Paisre si Atanasie Lisavenco, cu binecuvantarea Mitropoliei grecesti din Tulcea si aprobarea data de sultanul Abdul Medgid in anul 1840, reusesc sa recladeasca noul asezamant monahal Celic Dere, nume dat dupa cel al locului in care s-au stabilit. Dere = vale, Celic de la cuvantul cilec = fragi,si care s-a metamorfozat prin uzanta in "Celic" sau "Cilic". In 1846 s-a construit prima biserica, cu hramul Adormirea Maicii Domnului si un paraclis cu hramul Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil - ce servea si ca trapeza. Tot atunci s-a hotarat ca Manastirea Celic Dere sa ramana pentru calugarite, calugarii fiind stramutati langa balta Saon unde vor construi un nou asezamant monahal ce va purta numele locului. Treptat, treptat, harnicia calugaritelor de aici avea sa aduca nu numai la dezvoltarea economica ci si spirituala a manastirii. Dupa reintegrarea Dobrogei in Pamantul Stramosesc, grupul de calugarite de la Manastirea Celic Dere au fost sprijinite de ierarhii Episcopiei Dunarii de Jos pentru inzestrarea asezamantului cu o serie de noi constructii. In 1901 episcopul Partenie Clinceni a pus temelia bisericii monumentale cu demisol care a servit o perioada de timp ca paraclis de iarna. Biserica mare poarta hramul Adormirea Maicii Domnului iar cea de la demisol Izvorul Maicii
Domnului. In 1916 biserica a fost terminata "la rosu" iar finisarile din 1932 cand, la 22 octombrie s-a savarsit sfintirea. Planurile apartin arh. Toma Dobrescu si picturile, executate in fresca, apartin artistului plastic Gheorghe Eftimiu; sculptura a fost executata de Ion Dinea. Episcopul Nifon poate fi considerat al doilea ctitor al manastirii datorita activitatii culturale si spirituale pe care a depus- o. In incinta manastirii s-a infiintat o scoala primara pentru adulti pana la varsta de 40 de ani si o scoala atelier de pictura bisericeasca. S-a organizat corul bisericesc si un atelier de covoare, de tesaturi nationale cu o sectie de broderii artistice.

Manastirea Cocos

Aflata în judetul Tulcea, la 6 km de comuna Niculitel, Manastirea Cocos este asezata într-un loc retras, la poalele unui deal învaluit în mireasma padurilor de tei. Odata, demult, de pe acest deal s-a auzit într-o noapte cântecul unui cocos salbatic însotit de o bataie de toaca. Calugarii spun ca acest cântec se mai aude si astazi, uneori. Monument istoric si un foarte important asezamant monahal din cuprinsul Arhiepiscopiei Tomisului, Manastirea Cocos este situata in judetul Tulcea, la o departare de 6 km de comuna Niculitel, retras asezata pe o mai veche vatra pustniceasca si integrata in pitorescul stravechilor munti dobrogeni, invaluita in pura ireasma mereu proaspata a padurilor de tei, unde se face simtita protectia Sfintei Treimi, un loc permanent de pelerinaj, prielnic reculegerii duhovnicesti, un colt de rai pe pamntul dobrogean de sub dealul zis al Cocosului - unde noaptea se facea auzit uneori, cantatul unui cocos salbatic, deal de la care si-a luat numele manastirea. Poporul Roman s-a nascut Crestin in mod spontan, natural, o data cu formarea romanitatii sale si mai mult, Dobrogea, pamant calcat de cel dintai chemat la apostolie, Sf. Ap. Andrei, se face poarta de patrundere a crestinismului in Romania. Astfel Manastirea Cocos primeste mostenirea unor vechi traditii monahale, din primele veacuri crestine, prin participarea la primul Sinod ecumenic din anul 325 a unui Episcop de la Tomis. In anul 1833, trei calugari romani, Visarion, Gherontie si Isaia, veniti de la Manastirea Neamt, trecatori pe la Sf. Munte Athos, doritori sa intemeieze o manastire pe pamantul romanesc dintre Dunare si Mare, (aflat pe atunci sub stapanire otomana), ajung sa cumpere o bucata de pamant langa dealul Cocosului de la o musulmanca si construiesc cu incuviintarea organelor locale musulmane, un asezamant de rugaciune din nuiele lipit cu pamant si adaposturi.

Arhiepiscopul Tulcei, ierarhul grec Panaret il intareste pe Visarion Staret si-l ridica la rangul de Arhimandrit. Astfel functioneaza pana in anul 1841, cand intra in evidenta legala a Imperiului Otoman, recunoscuti fiind, Visarion, Gherontie si Isaia ctitori a ceea ce avea sa devina Manastirea Cocos, centrul spiritual al romanilor din Dobrogea. In anul 1853 se pune temelia unei noi biserici din piatra si caramida langa bisericuta din nuiele, ambele dainuind pana in 1910 cand, nemaiputand fi consolidate sunt demolate, spre a se incepe la 1 septembrie 1911, sub indrumarea arhitectului Toma Dobrescu, constructia bisericii mari ce este terminata in toamna anului 1913, pictata fiind apoi in stil neo-bizantin, de catre pictorul italian F. de Biasse. In jurul anilor 1870, este construita o clopotnita monumentala inalta de 30m, sunt construite chiliile dinspre vest, in stil oriental, cu pridvor si cerdac si invelite cu olana, restaurate si declarate, in 1959, monument istoric. Neintrand mult in vastul istoric al Manastirii Cocos, ne oprim la cheia de bolta a crestinismului romanesc, cand cu vrerea bunului Dumnezeu, in anul 1971, suvoaiele de apa din urma unei ploi, au dezvelit pe o ulita din comuna Niculitel, veche asezare romana dependenta de cetatea Noviodunum - Isaccea, cupola unei cripte - martyrion, de piatra si caramida din epoca romana, ce adapostea moastele a patru martiri intru Hristos - Zotic, Attal, Kamasie si Filip, cel mai probabil apartinand anilor 303 - 304, - marea persecutie a lui Diocletian. Moastele au fost depuse la loc de cinste in biserica Manastirii Cocos, stand marturie incontestabila a credintei crestine stramosesti. Astazi, crestinii ortodocsi, neclintiti de doua mii de ani vin si se inchina la Manastirea Cocos, sarutand racla sfintilor patru Mucenici, spre a gasi pacea si linistea sufletului.

Manastirea Saon

Acest sfant asezamant a luat fiinta sub stapanirea otomana in anul 1846, prin plecarea unor calugari de la Manastirea Celic-Dere. Cei veniti la Saon au ridicat aici din chirpici cateva chilii si un Paraclis ca metoc al Manastirii Celic-Dere. Dupa revenirea Dobrogei la Patria-Mama, Saonul impreuna cu toate bisericile si manastirile acestor locuri au trecut sub jurisdictia Episcopiei Dunarii de Jos, Galati. Pentru o mai buna randuiala in viata manastirilor, Episcopul Iosif Gheorghian a stramutat la Saon si pe ceilalti calugari care se mai aflau la schitul Celicul de Jos. O data cu acesta, Schitul Saon s-a separat cu totul de Manastirea Celic-Dere, devenind de sine statator. In acelasi an, monahii de la Saon au construit din chirpici si lemn actuala biserica veche cu hramul " Intrarea Maicii Domnului in Biserica ", care exista si astazi, precum si doua corpuri de chilii, din care a mai ramas numai din randul Paraclisului. In timpul staretului Filimon (1889-1905), schitul a fost distrus de un incendiu. Singura Biserica a scapat intacta, schitul ajungand astfel intr-o mare stramtoare. In 1909, Episcopul Nifon Niculescu l- a trecut vremelnic sub administrarea "manastirii Cocos". La 1 septembrie 1909, Episcopul Nifon a pus temelia bisericii celei noi, cu trei turle, zidita din piatra si caramida, cu hramul " Acoperamantul Maicii Domnului ". Constructia ei insa a fost intrerupta din cauza evenimentelor din timpul primului razboi mondial, precum si a cutremurului din 1940, cand turlele s-au prabusit. Dupa anul 1956 , in timpul pastoriei Prea Sfintitului Episcop Chesarie Paunescu, lucrarile de reconstructie a turlelor au fost reluate si s-a executat pictura bisericeasca, iar in 1959 locasul a fost sfintit si redat cultului. In anul 1916, Saonul a devenit de sine statator iar in 1930 a fost transformat in manastire de maici. In 1959 acest sfant lacas a fost desfiintat, iar bunurile sale au fost trecute sub directa administratie a Episcopiei Dunarii de Jos- Galati. In anul 1972 a luat fiinta ca Metoc al Arhiepiscopiei Tomisului si Dunarii de Jos. In anul 1990 prin purtarea de grija a Inalt Prea Sfintitului Arhiepiscop Lucian Florea, Arhiepiscop al Tomisului Constanta, a redevenit Manastire de sine statatoare.

Biserica cu Ceas

Biserica Sf. Gheorghe a fost terminata si sfintita in anul 1857. Ctitorii bisericii sunt Dumitrache Bei Teodorof si Hagi Valici Stefanoff, care sunt inmormantati in curtea bisericii. Lacasul a fost reparat capital la exterior intre anii 1975-1978. In interior s-au facut reparatii de mare anvergura pentru ruperea capilaritatii apei prin scoaterea pamantului umed si aducerea pamantului uscat si celelalte lucrari ce implica aceasta procedura, pana la punerea dalelor de marmura. Pictura a fost facuta in anul 1927 si spalata in 1952. In anul 1989 s-au inceput lucrarile de restaurare a picturii si s-au terminat in anul 1992. Restaurarea a fost executata de pictorul restaurator Nicolae Gheorghe din Bucuresti, ajutat de o echipa formata din 18 persoane.Biserica a fost resfintita de Inalt Prea Sfintitul Antim Nica al Arhiepiscopiei Tomisului si Dunarii de Jos dupa terminarea reparatiilor in anul 1981 iar resfintirea picturii s-a facut de Inalt Prea Sfintitul Arhiepiscop Lucian Florea al Tomisului in anul 1992, Octombrie 4. Catapeteasma este monument de arta si are scris, pe icoane anii 1862, 1864 si 1894, deci nu avem un an sigur si nici numele pictorului.Biserica a fost construita in forma de corabie si nu se cunoaste autorul si nici un loc al unei biserici mai vechi. Preoti slujitori ai acestui locas au fost : Ivan Maraloi, Paul Georgescu 1952-1977, Andone Dumitru 1977 si in prezent, coslujitori actuali Mihalea Nicolae si Nicolae Vasile. Cantareti ai bisericii : Savencu Petre, Ungureanu Dumitru si actuali Jarpalau si Spanoae Vasile.Casa parohiala a fost construita de credinciosi in anul 1927, clopotnita in anul 1857 iar cupola si ceasul dupa 1877. Cartile de valoare stau in biblioteca bisericii si din pacate nu exista fotografii vechi.Conform istoricului acestei bisericii, aceasta impreuna cu 5000 m.p. de teren au ramas prin compensatie de la comunitatea bulgara o data cu schimbul de populatie din 1940.

Biserica Greceasca

Biserica "Buna Vestire" din municipiul Tulcea este una din cele mai vechi biserici din nordul Dobrogei. Cu vrerea Tatalui, cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, obstea de pe teritoriul de azi al parohiei a inceput constructia bisericii. Lucrarile constructiei au fost conduse de arhitectul Stefan Dupron si terminate in anul 1854. Biserica nu este ctitorie, fondurile necesare construirii ei s-au realizat din daniile credinciosilor.Din monografia Eparhiei Dunarii de Jos, intocmita de preotul Anghel Constantinescu, fost revizor eparhial, se confirma slujirea la aceasta biserica a episcopilor Dionisie si Nichifor Carpaton, iar din lucrarea editata de Arhiepiscopia Tomisului si Dunarii de Jos"De la Dunare la Mare" se afirma ca dupa desfiintarea Mitropoliei Proilaviei, cu sediul la Braila, s-a infiintat o noua Mitropolie ( Arhiepiscopie ) cu sediul la Tulcea. Primul titular cunoscut al Mitropoliei de la Tulcea a fost Panaret, fost Episcop al Ecumeniei ( in Anatolia). Urmasul acestuia a fost Dionisie, ales la o data ce nu se cunoaste.In jurul anilor 1877-1878 la conducerea eparhiei era Mitropolitul Nichifor Carpaton. Acest lucru reiese din pastoralele sale adresate credinciosilor. Urmasi ai acestora nu se mai cunosc, ci doar numele preotului roman Vasile Vlasachis, care si-a inceput pastoratia in anii 1918-1919 pana la 27 august 1946. De la aceasta data biserica "Buna Vestire" a fost deservita de preoti din orasul Tulcea pana in anul 1974. In anul 1974, Biserica "Buna Vestire" a devenit parohie a Bisericii Ortodoxe Romane. Primul paroh al acestei parohii a fost preotul Gheorghe Spanu, care a slujit pana in anul 1984, 9 octombrie.Incepand cu 1 decembrie 1984, parohia "Buna Vestire" din municipiul Tulcea este deservita de preotul paroh Gavrila Dumitru. Din anul 1985 pana in anul 1989 s-au executat lucrari de reparatii interioare si exterioare, iar intre 1988-1989 biserica a fost pictata de catre Virginia Videa si Gheorghe Zaharia, in zilele Inalt Prea Sfintitului Arhiepiscop dr. Antip Nica al Tomisului si al Dunarii de Jos, preot paroh fiind Gavrila Dumitru. Resfintirea bisericii s-a facut la 25 martie 1990, in urma lucrarilor de reparatie si pictura. Sfintirea a fost savarsita de catre Inalt Prea Sfintitul Arhiepiscop Lucian al Tomisului, inconjurat fiind de un sobor de preoti si diaconi si de un numar mare de credinciosi. Intre anii 1990-2001, in Biserica s-au executat urmatoarele lucrari : a fost montat mozaic venetian, s-au procurat strani si o centrala termica, s-au restaurat clopotele.Fondurile necesare pentru aceste lucrari s-au realizat din contributia benevola a credinciosilor. In prezent la Biserica"Buna
Vestire" slujesc : Preot Gavrila Dumitru, parohul acestui sfant lacas si P.C. preoti conslujitori Preot Strat Ionel si Preot Boitan Ilie.

Catedrala

Acest locas sfant cu patronul sfantul ierarh Nicolae din orasul Tulcea s-a cladit in anul 1865 in timpul stapanirii turcesti. Alaturarea de vechea bisericuta al carei monument se afla inca in fiinta in partea dinspre nord , de catre crestinii micii colonii romana irz in ziua de 8 noiembrie 1877 incepandu-se serviciul utreniei in bisericuta veche prea santitul mitropolit Nichifor, archierul dupa vreme, a ridicat sfintitului Antimis si l-a adus in biserica aceasta noua unde a savarsit sfanta Liturghie fara ca biserica sa fi fost terminate sau sfintita dupa regulile sfintei noastre biserici ortodoxe.Acum sub domnia glorioasa a mejestatii sale regele Carol I in al 34-lea an al domniei si al dinastiei sale si sub pastoria presfintei sale D.D.D. Parthenie S. clinceni, episcop respectiv al eparhiei Dunarea de Jos s-a inceput repararea radicala in anul 1897 de catre guvernul roman prezidat de D. Sturdza si continuat de cel prezidat de Ch. Cr. Cantacuzino. Prefect al judetului fiind J. Nenitescu protoereul judetului Inconom N. Gheorghiu, presedintele tribunalului J. Docsescu, Epitropii J. Done Brutus Cotov si Mihail Petrescu si s-a sfintit acest locas in 29 mai 1900.

Muzee in Tulcea

Monument de arhitectura, cladirea muzeului a apartinut armatorului grec Alexandru Avramide, care sosea in orasul Tulcea pe la mijlocul sec.XIX animat de o ambitie si o tenacitate ce aveau sa faca din el unul din cei mai instariti oameni din regiune. In jurul anului 1890 Avramide aduce doi mesteri italieni si le incredinteaza constructia unei case, pe care si-o dorea a fi un simbol al prosperitatii familiei sale. In scurt timp, casa amplasata in centrul orasului Tulcea va deveni pentru localnici cea mai frumoasa cladire din oras. Dupa anul 1944 casa Avramide devine sediul Comitetului Democratic Grec.
In data de 14 Noiembrie 1949 se semneaza actul de nastere al Muzeului "Delta Dunarii", a carui deschidere va avea loc la 1 Mai 1950, si va ocupa doua camere din actuala cladire, avand in patrimoniul sau 872 obiecte si materiale complementare. Anul 1957 este anul primei reorganizari a muzeului, dupa care, in 1959, se da in folosinta demisolul, unde se deschide o sectie de arheologie si una de etnografie (ce vor functiona pana in 1962). La inceputul anului 1964 incepe constructia la demisol a bazinelor pentru acvariu.
Cu o colectie formata din 1500 de piese biologice si un ierbar voluminos, din 1964 casa functioneaza in totalitate ca muzeu de stiinte ale naturii. In prezent patrimoniul cultural al muzeului cuprinde colectii de botanica, entomologie, malacologie, preparate umede, ornitologie, mamologie si mineralogie, care insumeaza peste 65.000 de piese muzeale.
Piesele prezentate in actuala organizare expozitionala provin din colectiile muzeului.
In prezent institutia activeaza pentru protejarea si
conservarea patrimoniului natural existent in Delta Dunarii si
partea de nord a Dobrogei.

Muzeul de Arta

Inceputul constituirii colectiilor de arta se suprapune cu intemeierea Muzeului Tulcean in mai 1950, intr-o expozitie eterogena, in actuala cladire a Muzeului de Stiinte ale Naturii " Delta Dunarii ". In 1964 se reduce dreptul Muzeului Tulcean numai la activitati privind domeniul stiintelor naturii si unele concesii pentru etnografie, celelalte colectii urmau a se centraliza in muzee regionale (Constanta ). Efectul hotararii luate s-a rasfrant, in primul rand, asupra colectiilor de arta.
Reorganizarea administrativa din 1968, a readus in programul muzeului tulcean ideea tematica de inceput. Trebuie mentionata opera de mecenat a pictorului tulcean Constantin Gavenea, al dr. Valeriu Botocan si a lui Ion Gheorghe, care au dus in 1972, la repartizarea Muzeului de Arta, intr-o cladire de sine statatoare din str. 9 Mai, nr.4, actuala cladire a Muzeului de Etnografie si Arta Populara.

Muzeul de Arta s-a bucurat de donatii din partea Consiliului Culturii, prin bunavointa Tamarei Dobrin si a Teodorei Ucenic, iar prima alcatuire a colectiei, prin Alexandru Cebuc, Georgeta Peleanu, Viorica Dene si Carmen Rachiteanu. Actalul sediu se datoreaza d-lui Petre C. Ion, care a obtinut acest fost Palat al Postelor, fostul sediu al Prefecturii dupa 1878, care dupa amenajari de amploare, a devenit la 23 august 1982, lacasul potrivit al unui Muzeu de Arta.
Gazduit intr-o frumoasa cladire, monument de patrimoniu
arhitectural construit in stil neoclasic pe malul fluviului Dunarea, Muzeul de Arta din Tulcea se mandreste de ocrotirea a 7 colectii, si anume o colectie de pictura cu 927 de lucrari, o colectie de sculptura de 403 lucrari, o colectie de icoane de 798 lucrari, o colectie de grafica cu 3453 de lucrari, o colectie de placi de gravura cu 268 de piese, o colectie de arta decorativa cu 120 de piese si nu in ultimul rand o colectie de arta decorativa orientala cu 311 piese, totalizand 6280 de lucrari.
Bijuteria de referinta care situeaza Muzeul Tulcean de Arta printre cele mai prestigioase muzee din tara, ramane colectia sa de pictura care este alcatuita cu unele dintre cele mai valoroase opere de arta romaneasca. Structurata pe scheletul "Dobrogea oglindita in Arta Plastica Romaneasca", muzeul prezinta pe simezele sale din expozitia de baza, opere de mare valoare care pot naste invidia marilor muzee din tara. Ele sunt creatiile dintre cele mai alese zamislite de artisti ca : GHEORGHE PETRASCU, NICOLAE TONITZA, THEODOR PALLADY, STEFAN POPESCU, PETRE IORGULESCU, JEAN AL. STERIADI, FRANCISC SIRATO, NICOLAE DARASCU, ION THEODORESCU SION, VASILE POPESCU, SAMUEL MUTZNER, MARIUS BUNESCU, CECILIA CUTESCU STORCK, GHEORGHE SIRBU, STAVRU TARASOV, LEON BIJU, ION TUCULESCU, IOSIF ISER, LUCIA DEM. BALACESCU, DIMITRIE GHIATA, MICHAELA ELEUTHERIADE.
Aceasta scoala a Marii Negre, a Dunarii si a solaritatii dobrogene desi preponderenta, este inscrisa in evolutia fireasca a artei romanesti fiind precedata cronologic de opere ale marilor maestrii ai sfarsitului veacului al XIX-lea : THEODOR PALLADY, NICOLAE GRIGORESCU, ION ANDREESCU, STEFAN LUCHIAN, GEORGE DEMETRESCU MIREA, SAVA HENTIA, NICOLAE VERMONT etc. Muzeul dispune si de prestigioase sculpturi ale artistilor reprezentativi din arta romaneasca : IOAN GEORGESCU, DIMITRIE PACIUREA, FREDERIC STORCK, ION JALEA, OSCAR HAN, MILITA PATRASCU, ALEXANDRU CALINESCU, CONSTANTIN BARASCHI, ION IRIMESCU, IOANA KASSARGIAN etc.
Nucleul de forta al acestei colectii este fara indoiala cel al perioadei de avangarda reprezentata aici de : HANS MATTIS TEUTSCH, MAX HERMANN MAXY, MARCEL IANCU, CORNELIU MIHAILESCU, culminand cu cele sapte opere semnate de cunoscutul artist :VICTOR BRAUNER. Muzeul nostru face parte dintre putinele lacasuri de frumos din tara care detin asemenea opere. Expozitia este incheiata de perioada contemporana reprezentata printre altii de DIMITRIE GHIATA, PAUL MIRACwww.daslerdanubedelta.ro delta dunarii-foto excursie 1 zi delta pensiune letea sfaturi pentru delta o zi in delta salupe delta dunarii delta dunarii pasari inchirieri salupe in delta pescuit dunare" href="/sites/default/files/poze-articole/cetatea_histria_.jpeg">OVICI, CORNELIU BABA, HENRY CATARGI si tulceanul ALEXANDRU CIUCURENCU, fondator de scoala. Muzeul tulcean de arta este din punct de vedere al ponderii colectiei si a manifestarilor expozitionale si un muzeu al ravurii, institutia noastra gazduind cu regularitate saloanele si
simpozioanele nationale de gravura..

Muzeul de Istorie si Arheologie

Muzeul de Istorie si Arheologie al judetului Tulcea a fost înfiintat în anul 1975, în parcul Monumentul Independentei, în ambianta unui complex arheologic si istoric, alaturi de ruinele vechiului Aegyssus (dava getica, oras roman si veche asezare româneasca) si de monumentul ridicat în 1899 de catre locuitorii din Tulcea eroilor Razboiului de Independenta (1877 - 1878). Muzeul este organizat în doua pavilioane - primul, pastrat în forma din 1975, adaposteste vestigii din epocile greco-romana, romano-bizantina, medievala timpurie si ev mediu dezvoltat; al doilea, reorganizat radical în 1995, este rezervat preistoriei si protoistoriei Nordului Dobrogei (parter) si expozitiilor temporare (etaj). În expunerea pieselor s-a urmarit criteriul cronologic, dar si prezentarea pe situri, într-o succesiune logica, coerenta. În anii urmatori primul pavilion va face obiectul unei amenajari moderne si va fi reorganizata întreaga expozitie permanenta.Muzeul ofera vizitatorilor imaginea sugestiva a trecutului istoric al teritoriului de la Gurile Dunarii, din cele mai vechi timpuri si pâna în perioada evului mediu dezvoltat. În expozitia permanenta si depozite se conserva un bogat patrimoniu arheologic - aproape 90.000 de piese arheologice, numismatice si epigrafice - rezultat, în principal, din cercetarile arheologice efectuate în a doua parte a sec. XX în Nordul Dobrogei; unele dintre piesele din colectiile muzeului sunt de importanta nationala si chiar europeana. Patrimoniul arheologic al muzeului este organizat pe colectii: ceramica, bronzuri, piese sculpturale si epigrafice, podoabe, obiecte paleocrestine si crestine, numismatica. Muzeului îi sunt subordonate sapte obiective arheologice vizitabile din judet. Colectivul de specialisti participa la cercetarile arheologice desfasurate în cele zece santiere permanente ale muzeului - la care se adauga un numar de santiere de salvare - în colaborare, uneori, cu specialisti de la alte institutii de specialitate din tara si din strainatate.

Muzeul editeaza periodicul Peuce si diverse alte publicatii - monografii, acte ale unor colocvii, etc.
Muzeul de Arheologie are un valoros colectiv de specialisti care se implica atât în activitatea de cercetare stiintifica, cât si în activitatile conservare si valorificare expozitionala a bogatului patrimoniu pe care institutia îl detine.
Obiective arheologice în teritoriu:
• Centrul de Documentare de Pre si Protoistorie Celic-Dere
• Monumentul paleocrestin de la Niculitel
• Cetatea Noviodunum
• Cetatea Argamum
• Cetatea Halmyris
• Cetatea Ibida
• Cetatea Dinogetia
• Cetatea Nufaru
• Cetatea Enisala

Muzeul de Arta Populara

Muzeul de Arta Populara al ICEM Tulcea este organizat din anul 1989 si a ajuns astazi sa detina un numar de aproximativ 6400 de piese împartite în colectia de etnografie (instrumentar agricol si pentru cresterea animalelor, instrumentar pentru industria casnica textila, instrumentar de pescuit, colectie de piese de arama, etc.) si colectia de arta populara (tesaturi de uz casnic si decorativ, piese de port si podoabe, etc.).Expozitia permanenta având ca tematica ornamentica traditionala, ofera publicului vizitator posibilitatea cunoasterii patrimoniului etnografic din nordul Dobrogei, într-o maniera de prezentare cu totul deosebita. Ornamentica tesaturilor decorative si de port din nordul Dobrogei, apartinând atât populatiei românesti si aromânesti cât si diferitelor grupuri etnice care s-au stabilit aici în decursul timpului, încânta vizitatorul.

În salile Muzeului de Arta Populara sunt organizate si expozitii temporare. În cadrul acestora sunt valorifcate diferite aspecte de civilizatie traditionala, cât si aspecte ale creatiei populare contemporane. Permanent Muzeul de Arta Populara ofera vizitatorului o expozitie inedita prin noutatea tematicii si prin originalitatea expunerii patrimoniului etnografic. Obiectivul muzeal Gospodaria taraneasca" conservata în situl din satul Enisala reprezinta sinteza arhitecturii traditionale din nordul Dobrogei la începutul secolului al XX-lea. Ansamblul arhitectural cuprinde casa si câteva din anexele tipice pentru o gospodarie din aceasta zona: grajdul pentru animale, sopronul, bucataria si cuptorul de vara, orumbarul, fântâna.Gospodaria este un punct de atractie pentru turistii care viziteaza aceste locuri. Este amplasata în centrul satului, pe partea dreapta a soselei ce leaga orasul Babadag de localitatile din zona Lacului Razim. Casa Panaghia din Babadag, în vecinatatea imediata a Geamiei Ali- Gazi-Pasa, este construita în stilul arhitectonic al Babadagului de altadata.

Arta populara a turcilor si tatarilor din Dobrogea reflecta prin tesaturi, broderii, piese de port, vase de arama pentru uz sau pentru cult, originile sale orientale. Anumite tesaturi ale acestei arte releva însa interferentele cu arta populatiei autohtone din Peninsula Balcanica si din Dobrogea.În mijlocul localitatii Cerna, în vecinatatea bisericii satului, atrage atentia o locuinta de mestesugar de la începutul secolului al XX-lea, cu o parte laterala, intrare si fântâna la strada. Aceasta este Casa Memoriala a poetului Panait Cerna. Poetul, cu pseudonimul literar luat de la numele localitatii, a traitîntre anii 1881-1913 si a debutat în literatura în perioadaposteminesciana si samanatorista. El se impune ca un creator original în lirica noastra filisofica.

În cadrul "Casei Memoriale Panait Cerna", alaturi de expozitia memoriala s-a organizat si o expozitie etnografica reprezentând o sinteza a faptelor de viata traditionala din aceasta microzona. Mobilierul taranesc si mestesugaresc, tesaturile decorative, instrumentarul de industrie casnica textila creaza un ambient de un deosebit rafinament, amintind de coordonata esentiala a artei populare românesti - îmbinarea perfecta între util si estetic